Cenzura post-postmodernă

O boală stranie, intranscendentă şi de loc imanentă

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Cenzura este suprimarea punctelor de vedere adverse, contrazicerea principiului Audiatur et altera pars, boala oricărui sistem de referinţe bazate pe buric, într-un cuvănt necinstea intelectuală însăşi.


1 Incidenţă şi Prevalenţă
Cenzura este activitatea principală a acestei "enciclopedii" ciclopice pe care internauţii neo-Internaţionalei comuniste o numesc - cu un etimon de renume hawaiian - "Wikipedia". Într-adevăr, Wikipedia, sub pretextul "neutralizării" punctelor de vedere - poziţie imposibil de susţinut din punct de vedere epistemologic (Dumnezeu însuşi având doar un punct de vedere, pe acela al Creatorului) - impune "stilul" grupului de interese mondialist, anti-naţionalist, şi anticreştin, care a preluat conducerea "civilizaţiei" occidentale spre zările de loc glorioase ale apusului ei.


2 Parametri funcţionali şi fiziopatologie
Un studiu cantitativ al articolelor "versiunii" "româneşti" - oricât ar fi de dorit să nu se folosească aici ghilimelele - demonstrează cât de părtinitor, de răuvoitor, şi de intens se rescrie istoria pe după perdelele de fum greu, înnecăcios, ale propagandei guvernului mondial. Această ad-hocraţie, post-postmodernă şi post-piratocratică, este activă în mod criptic, dar şi permanent manifestată prin agitaţia întreţinută de pululaţia diverselor organizaţii pseudonaţionale în solda ei, cum ar fi burghezia compreadoră, mişcarea inter-religioasă, organizaţiile non-guvernamentale, sau diversele coloane "a 5-a" încă prea slab cameleonizate.


3 Contagiozitate şi Morbiditate
Desigur, abilitatea, experienţa, penetranţa - într-un cuvând morbiditatea, sau patogenicitatea - cenzurii nu sunt de loc neglijabile. Aceasta face din lupta contra dezinformării o luptă continuă, cum trebuie să fie orice veghe. De exemplu, chiar acest articol va fi cenzurat din Wikipedia sub diverse motive. De asemenea, studiul cantitativ de la baza lui (studiu pe care autorul acestui "ciot" l-a făcut chiar acolo, editând articole) nu va fi "permis". Astfel, în ciuda datelor sale incontestabile, articolul despre cenzură nu va supravieţui în enciclopedia "în care oricine poate contribui" (dar în care se fură "de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi"). Deoarece orice mecanism de cenzură trebuie să asigure propria "gresare" - în cazul dat, "politica de nepublicare a cercetărilor originale" - cenzura se autoperpetuează, asemea unui virus latent, chiar în organismele aşa zis independente.


4 Diagnostic pozitiv
În aşa-zisă "lume liberă" în care se gargarizau de zor "intelectualii" din solda serviciilor secrete (a căror liste nu încetează să crească) şi în plin experiment comunist, de tragică memorie recentă, George Orwell însuşi a fost cenzurat, chiar în patria sa de faimă adânc piratocratică. Autorul Fermei Animalelor scrisese :

Măcar de-am renunţa, cel puţin la prostia pe care o menţinem, cum că am fi apărat cumva libertatea împotriva fascismului ! Căci dacă libertatea mai înseamnă ceva, atunci ea înseamnă dreptul de a spune masselor ceea ce ele nu vor să audă...

Orwell şi-a văzut, poate e uşor să ne imaginăm cu câtă tristeţe, propria sa Prefaţă amputată de paragraful de mai sus. Abia douăzeci şi şapte de ani mai apoi, în 15 septembrie 1972, The Times Literary Supplement a primit aprobarea de a include acest fragment. Wikipedia germina deja în minţile celor care concep cenzura post-postmodernă, aceea bazată exclusiv pe dezgust, poluare şi inundaţii triviale când nu sunt direct poluţii.


5 Tratament
Tratamentul, ca în orice boală contagioasă, vizează în primul rând prevenţiunea. Ironia din perfidia subjacentă cenzurii este că ridicolul ei nu ucide decât discernământul. Astfel, "hrăniţi" doar cu înlocuitori, dezgustaţi, trivializaţi, şi neutralizaţi, chiar şi agenţii cei mai activi în mod natural, tinerii, în perioada crudă în care au deplinătatea resurselor sufleteşti, sunt atacaţi fără milă, şi decondiţionaţi, apoi demoralizaţi, până ce devin "constructori conştienţi ai viitorului comunist" ce le atârnă în faţă. Altă aceeaşi Mărie sub altă pălărie! De altfel, Benjamin Franklin, într-un act de luciditate de loc masonică, a scris despre libertatea presei că este garantată doar celor care au o presă...


6 Concluzie şi prognostic quo ad vitam
Discernământul însă nu poate fi anihilat, deoarece el are obiceiul să reînvie, hrănit, cum este, de smerenie. Iar dreptul, domnilor cenzori, este nu ceva ce se acordă, ci tot ceea ce nimeni nu poate lua ! Dumnezeu însuşi se abţine!