Între Alte Imperii...

Abcesul de fixaţie

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

„Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomaţii croiesc charte şi resbele, zugrăvesc împărăţii despre cari lui nici prin gând nu-i trece...”

(Eminescu, ms 2257 fila 37)


De câteva sute bune de ani, noi românii am izbutit să supravieţuim între cele trei imperii ale vremilor care nu erau la rându-le, mai niciodată, sub cârma noastră.

Mereu veneau şi plecau prin "principate" ba turcul, ba rusul, ba austriacul, de făceau "legile" lor "noi", chipurile... nouă, dar împotriva celor pământeşti.

Aveam astfel printre noi puhoaie pestriţe, revărsate peste cei dintre noi "cu nas subţire" - aveam ba mehterbaşale cu ceaprazuri, ba moscali scapeţi biciuind la regulamentele lor "organice", ba valsuri fleandură din chezaro-crăime, să ne tot "alegem" între băşcălie, huzur sau Gemütlichkeituieli.

Nu erau nici ele, tutelele streine, ceva nou sub soare. De mult înainte Valahia gemea turcită, Moldova "se scăpa de mult bine" iar Ardealul... ardea. Noi mergeam fiecare cum puteam. Mergeam cu Dumnezeu înainte !

Inima în Dumnezeu, iar gândul la ţară... Zece mii de ani de istorie, cu arcul carpatic în suflete ca o coardă oţelită, şi cu vitejie cât cuprinde ! Astfel veneau toate puhoaiele, luau ce puteau, apoi fiind val, ca valul treceau. Scara timpului nostru neavând comună măsură cu acelea ale migratorilor, Domnul dădea să ne păstrăm locul.

Azi însă sunt alte imperii, din care văd mai limpede două :

Unul e cel dinlăuntru. Acesta a fost vârât cu sila, cu viclenie, prin televizoare, prin tăvălugul dolarilor, prin licori ademenitoare. Ca un cancer, acest imperiu dinăuntru ne sufocă ţesăturile fireşti ale trupului neamului, ne fură sufletele, ne scade fertilitatea. Cu acesta e greu de luptat, dar nu imposibil, deoarece fiecare suntem şi altceva decât trup.

Cellalt este cel "lumesc" - imperiul mondial. Ca o menghină ce se strânge dinafară, el striveşte trupul neamurilor, le fură pământul, cu tot ce se află în măruntaiele lui. Ciudat, chiar atât de ascuns cum se dă, mare sau rotund, acesta din urmă ia forme geografice foarte limpezi, chiar de sunt încă peticite...

Acest imperiu mondial a ajuns acum, tot din trei părţi, să ne ceară pământ şi apă. Dinspre turcime se aude cântul mierlei, în câmpia însângerată în care a fost oprită semiluna de către armata mică dar întreagă a ortodoxiei. Dinspre stepe se aude cum vine vuiet de vânt de dincolo de Nistru. Iar de la apus, unde nu mai sunt austrieci, ci ungurime, se vântură armele sunătoare ale băneturilor, cu care se cumpără Ardealul.

Cum trupul sfârtecat al Serbiei a ajuns abcesul de fixaţie al scursurilor purulente din lumea celor laşi de pretutindeni, tot astfel carnea vecină se poate un timp păstra neinfectată.

"Conducerea" noului "stat" de pe Câmpia Mierlei, care e, chipurile, "independent", e la fel de ilegală ca secesiunea. Nu e nici un drept între neamuri care s-o accepte. Este o mafie ca toate celelalte, acum implantată în Metohia, unde erau odinioară mănăstiri ortodoxe. Nu e nici măcar o burghezie compreadoră, la fel de vândută ca tot ceea ce vinde.

E mafie. Thaci este cumnatul celui mai renumit traficant de carne vie pentru Occident, prin filierele helvete. Statul naţional mafiot este astfel ultima făcătură a "statului" zis "modern" rebranded ca "liber" sau "independent", doar ca să vândă tot ce se mai poate (minereuri, patrimoniu, terenuri, droguri, carne vie) fără stinghereli din partea popoarelor locului. Irak, Afganistan sau "Kosova" sunt doar primele exemple ale "noii ordini" a imperiului mondial.

Victimele uneltelilor sunt la fel de pierdute - de exemplu, acum, albanezii suferă la fel ca sârbii. Dar tehnica aceasta de supravieţuire este o medicină slabă. Doar uneltitorii se risipesc prin iluzia "echilibrului" bazat pe Realpolitik.

Românii au trăit întotdeauna printre catastrofe, iar nu prin catastrofe. Un neam generos ? Poate ! Poate mai degrab' pentru că pe vremuri românii trăgeau rădăcini direct din cer, iar strămoşii făceau un fel de gură de rai din locul lor terestru. Dar din dar...

În fine, pentru cine mai avea o iluzie despre ce ni se pregăteşte, iat-o pe Sara Flounders scriind Washington gets a new colony in the Balkans :

In evaluating the recent “declaration of independence” by Kosovo, a province of Serbia, and its immediate recognition as a state by the U.S., Germany, Britain and France, it is important to know three things :

First, Kosovo is not gaining independence or even minimal self-government. It will be run by an appointed High Representative and bodies appointed by the U.S., European Union and NATO. An old-style colonial viceroy and imperialist administrators will have control over foreign and domestic policy. U.S. imperialism has merely consolidated its direct control of a totally dependent colony in the heart of the Balkans.

Second, Washington’s immediate recognition of Kosovo confirms once again that U.S. imperialism will break any and every treaty or international agreement it has ever signed, including agreements it drafted and imposed by force and violence on others.

The recognition of Kosovo is in direct violation of such law—specifically U.N. Security Council Resolution 1244, which the leaders of Yugoslavia were forced to sign to end the 78 days of NATO bombing of their country in 1999. Even this imposed agreement affirmed the “commitment of all Member States to the sovereignty and territorial integrity” of Serbia, a republic of Yugoslavia.

This week’s illegal recognition of Kosovo was condemned by Serbia, Russia, China and Spain.

Thirdly, U.S. imperialist domination does not benefit the occupied people. Kosovo after nine years of direct NATO military occupation has a staggering 60 percent unemployment rate. It has become a center of the international drug trade and of prostitution rings in Europe.

The once humming mines, mills, smelters, refining centers and railroads of this small resource-rich industrial area all sit silent. The resources of Kosovo under NATO occupation were forcibly privatized and sold to giant Western multinational corporations. Now almost the only employment is working for the U.S./NATO army of occupation or U.N. agencies.

The only major construction in Kosovo is of Camp Bondsteel, the largest U.S. base built in Europe in a generation. Halliburton, of course, got the contract. Camp Bondsteel guards the strategic oil and transportation lines of the entire region.

Over 250,000 Serbian, Romani and other nationalities have been driven out of this Serbian province since it came under U.S./NATO control. Almost a quarter of the Albanian population has been forced to leave in order to find work...

Sara ştie ce scrie. A fost acolo. A primit în cap bombele americanilor în 1999. E directoarea unui organism (International Action Center ) care a documentat preferinţele NATO pentru atacarea civililor sârbi, cei care au suferit cel mai mult din "politica" americanilor. De ce scriu de americani ? Ei sunt doar jandarmii orbi ai şchiopilor ce i-au încălecat deja, de-i prăvălesc acum cu totul şi pe ei...

Dar atât despre unelteli. Grija noastră să fie să ne rugăm de-adevărat, nu să dezlegăm ce nu-i de dezlegat. Eminescu a scris limpede că ne iubeşte pentru că nici prin cap nu ne trece ce unelteli se fac pe socoteala noastră...

On Freedom of Speech

Le mythe postmoderne de l'indépendance des médias

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

À New York, lors d'un banquet, le 25 septembre 1880, le célèbre journaliste John Swinton se fâche quand on propose un toast à la liberté de la presse.

« Il n'existe pas, à ce jour, en Amérique, de presse libre et indépendante. Vous le savez aussi bien que moi. Pas un seul parmi vous n'ose écrire ses opinions honnêtes et vous savez très bien que si vous le faites, elles ne seront pas publiées. On me paye un salaire pour que je ne publie pas mes opinions et nous savons tous que si nous nous aventurions à le faire, nous nous retrouverions à la rue illico. Le travail du journaliste est la destruction de la vérité, le mensonge patent, la perversion des faits et la manipulation de l'opinion au service des Puissances de l'Argent. Nous sommes les outils obéissants des Puissants et des Riches qui tirent les ficelles dans les coulisses. Nos talents, nos facultés et nos vies appartiennent à ces hommes. Nous sommes des prostituées de l'intellect. Tout cela, vous le savez aussi bien que moi ! »

(Il s'agit, faut-il s'étonner, encore, de 25 septembre 1880. En parlant la newspeak du "progrès" et de la "démocratie". Source: Labor's Untold Story, de Richard O. Boyer and Herbert M. Morais, NY, 1955/1979.)

Soarta Imperiului

Când ai uitat de unde ai plecat...

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Soarta Imperiului s-a pecetluit. Despre aceasta, din nou scrie aici neobositul, talentatul Malic:

The Empire has blundered in the Balkans, and badly. Intoxicated with power and believing themselves able to change reality itself by force its rulers have stumbled into a trap of their own making. In 1999, Kosovo was made into a symbol of Imperial might; now it has become a symbol of Imperial weakness. By insisting on the impossible and rejecting reality, rulers of the Empire have wasted every pretense of authority. The Empire may have been bled dry in the sands of Iraq, but it will perish over some damned foolish thing in the Balkans.

Ce este Dreptul?

Cam tot ceea ce mai este (sau mai curând era) gramatica română?

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Article 19 of the UN Human Rights Charter explicitly states:

"Everyone has the right to freedom of opinion and expression; this right includes freedom to hold opinions without interference and to seek, receive and impart information and ideas through any media and regardless of frontiers."

Aceasta mi-aduce aminte:
Dreptul nu este ceva ce se acordă, ci tocmai ceea ce nimeni nu-ţi poate lua!

Tot ce se aude prin presă despre drepturi rămâne doar retoric. Nu există în realitate nimic similar cu a "cere dreptul". Această vociferare, clamare, folosită azi atât de des, inclusiv în urâtul cuvânt anglo-saxon claiming este un fals în acte publice. Chiar Diogene spunea Macedonului "nu-mi lua ce nu-mi poţi da!". Există o modă rea, un Zeitgeist pocit, ba chiar o invitaţie zilnică a necuratului in actul de a ne "cere" drepturile. Aceste uneltiri nu pot persista fără acea retorică falsă a "progresului", a "evoluţiei" sau a "diversităţii" mincinoase, care distrug ţesătura corpului social sau aceea mai fină a istoriei unui neam.

Dar nici o dezinformare nu poate sta în vre-o cumpănă oarecare cu demnitatea suverană a umanului, care nu are nici o măsură comună cu justiţia, ci cu Creatorul. Dreptul este. E drept a fi astfel! A "cere" dreptul transformă omul liber, suveran în mod natural pentru că aduce slavă unui singur Stăpân, în lacheu la fals stăpân. Veghea la hotară cere a nu lăsa dreptul suveran să decadă în negoţ cosmopolitan. Demnitatea umană este o minune pe care doar Domnul a creat-o! Doar Domnul nostru, Mântuitorul Hristos ne-a redat-o la Înviere! Iar numai Sfântul Duh poate veghea asupra demnei noastre origini dinainte de cădere.

Departe-văzător în Gaza

Dragul de Israel!

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Dintre creştinii din Ţara Sfântă - cei atât de prigoniţi de câtre sionişti - printre cei cu discursul cel mai articulat, chiar lucid, deşi strict politic, este Israel Shamir, dragul meu „departe-văzător”. Numele pe care le dă el lucrurilor sunt clare. Uneori ne miră, adesea vrem să-l ajutăm, dar mereu ne interesează. Scrie bine. Iată-l într-un fragment limpede din Întunecime dinspre Apus...

In the Holocaust dogma, Pope Pius surrendered the Jews to the Germans, affirming the eternal enmity of the Holocaustians to the Church. It does not matter that on a factual level, the accusations have been refuted many times over. Our tenacious enemy never gives up, never acknowledges his defeat, never accepts the facts unless they suit him.

Who is the enemy? Some people refer to the Israel Lobby with their great control over media. In the famed tract, they were called the Elders of Zion. Others call them Illuminati. I called them the Masters of Discourse, the operators of the integrated machine of public disinformation and indoctrination, from the Wall Street Journal to the Wikipedia. Thousands of networks, newspapers, journals, books, films and ideas are being united and guided by their invisible hand, while free thought still survives in the far reaches of the web. The fearsome AIPAC is just the visible tip of the iceberg, below which are miles and miles of solid ice: media lords, chief editors, their pundits – in short, the Masters of Discourse. Their power base is in the media, in their ability to create a false presentation of reality and mislead people. Recently John Pilger described it as The Invisible Government.

When the Masters of Discourse fought against Communism, they had a few faked 'facts' they were never tired of brushing up. They played with stupefying numbers: Communists killed thirty, no, fifty, no, sixty million, though the freely available demographic figures of the Soviet Union made it as miraculous as feeding of the multitudes by five loaves. They invented Soviet anti-Semitism, though Soviet government and security always had a lot of Jews in high places. They invented Soviet totalitarianism, though the Soviet people freely supported their government. Instead of the Holy Grail, they had Raul Wallenberg, who was supposed to have survived miraculously and to have been kept in some far-away jail. No research would ever move them to recognize their inventions for being what they were, namely, lies.

Now they want to destroy Iran and cripple Russia, for these lands did not forget God. They do fight against the Church, against every church, be it Communism or Islam or Orthodox Judaism, or their traditional enemy, the Apostolic Church, for every church defends its flock against their robbery and resists their dark drive for domination. The church affirms the primacy of spirit, and of the godlike nature of man; this is anathema to the Masters. On a deeper level, the Church is their main adversary, for they are a competing church of sorts, the church of darkness, and they will not suffer a competitor.

Dominant as they are, they are not omnipotent. We should not be afraid of them. There is no magic in their incantations. They have no divine powers behind them. They are impostors. They exploit the old myths of mankind, forgetting that nothing works without God. The Masters are twins to Zionists; the Zionists decided to arrange for Israel's return to the Promised Land as it was promised to their fathers. However, that return was to be done by God; while humans trying to do God's work are necessarily rebels.

Israel Shamir scrie minunat, de exemplu Florile Galileei. Israel Shamir este cenzurat, obligat a locui în Suedia, chiar fiind veteran al resbelului din 1967. Nu se pot afla pe YouTube video-uri cu Israel Shamir. De accea voi pune mai jos un film cu Neturei Karta, care spune ceea ce e drept despre Sionism:



One of the primary causes of modern day Anti-Semitism is the brutal occupation by Zionists of Palestine. There is today a growing number of people of the Jewish faith that recognize that Zionism is in fact counter to the fundamental tenets of the Torah, genuine Judaism and against the principles stated by the ancient Hebrew named Moses. La Voz de Aztlan joins our many Jewish friends who recognize this fact.

Lupi ciobăniţi sunt mincinoşi ciobani...

...Chiar dând iama în guzgani

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Un singur membru din parlamentul britanic - odinioară un exemplu de adunătură omenească - s-a opus măcelului sistematic care s-a numit "resbelul contra terorismului".

Acum, când milioane de victime irakiene se adaugă altor milioane de copii irakieni decedaţi în deceniul de foamete la care "comunitatea internaţională" a condamnat poporul irakian, acei lupi în piei de oaie ies din nou din bârloage. Tocmai aceia care au făţărnicit atât ideea de parlament, inventând "cauzele" agresiunii contra unui popor întreg, atacă pe acest om curajos.

Omul curajos este Gorgeous George, iar scrisoarea lui contra cenzurii la care este supus în acest parlament de operetă este un model. Iată-l :

Gorgeous George (George Galloway, MP): Fala parlamentului britanic, membru acolo de 20 de ani, acum singur cu turma tuturor pe urma lui...

Letter to Speaker Martin
19 July 2007

Dear Mr Speaker,

You will have seen, with I hope as much alarm as me, the editorial in yesterday’s Sun newspaper, which – in a challenge to Parliamentary privilege I suggest – calls on the government to curtail my rights as a Member of Parliament in the debate on Monday on the report of the Standards and Privileges Committee.

Whilst I have every reason to believe that you will not allow me to be gagged in any way in my detailed defence against what is, in their own words, a debate on an inquiry of “unprecedented length and complexity” I am less confident about the conduct of the government whips.

I am seeking your protection, Mr Speaker, from any attempt to censor me in the important speech I intend to make, which will be watched and read by many people in our own country and abroad.

I do hope I can count on it. For if I were to be so censored in a debate on my exclusion from the House, in which I have sat for 20 years and from which I have never been excluded for any reason before, this would not only heap an injustice upon an injustice, it would plunge Parliament into the ninth circle of disrepute, earning it contempt from large numbers of people who wish to hear what I have to say in response to this report.

In view of the importance of this matter I am making this letter public.

Yours sincerely,

George Galloway MP

Iar iese Diogene din butoi!

Regele e gol!

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Se pare, dacă apocrifa e valabilă, că Diogene umbla cu lampa sa de noapte arzând ziua în amiaza mare spre ruşinea democraţiilor. Căuta, chipurile, cu tot dinadinsul, un om... Slavă Domnului că mai sunt la Muldova omini... Pentru că şi azi mai avem norocul de a citi scrieri lucide. Iată azi, în Imperial Poker, pe neobositul Nebojsa Malic :

As the Imperial project lumbers along, leaving death and destruction in its wake, a truly terrible realization is emerging. It's not that hundreds of millions of people still buy the Imperial propaganda at face value – though that number is dwindling steadily – it's that the Empire doesn't care of [what - n. n.] they do or not. After all, what did the American public do when it became obvious that there were no Iraqi WMDs and the entire casus belli was a fraud? What could it do? The Emperor simply gave them the political equivalent of "Yeah, so what?" and kept on trucking.

Almost two decades of "humanitarian interventions" and "nation-building" that followed the end of the Cold War have significantly lowered the bar of what passed for acceptable in international relations.

(...)

It is this sort of hubris – a misguided, delusional belief that it is so powerful it can make up its own rules, create its own reality, defy the laws of physics, politics and nature with mere whims – that is at the root of Empire's rapidly approaching downfall.


Because it does not control the rules of the game; it has merely bent them about as far as they can go. No amount of willpower or conceit will make a High Card beat a Royal Flush.

The Empire is holding when it needs to fold; walking straight into doom where it ought to cut losses and run. It isn't just a watch George W. Bush lost in Albania, but perhaps the last vestiges of his ability to discern what is real from what is in his mind.

Even the unwaveringly loyal mainstream media found last week's Albanian excursion a bit much. One AP report on Bush's visit included the following comment by a California professor: "You know things aren't going well when you have to go to Albania to have people take to the streets and cheer you."

The game is up.

Asta este ! Iar răspunsul dat de Diogene împăratului care zice cum poate da orice pe lume săracului (dar mai ales îi poate lua lumina soarelui) ar trebui să smerească orice singur-mărit :

"Nu-mi lua ce nu-mi poţi da!"

Un nou blog frâncesc despre cazuistica medicală clipendiană

Clipendium este capitala frâncilor din vremea bunului rege Dagobert

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

A apărut o foaie medicală a autorului, în care sunt discutate cazuri rare, instructive sau numai stranii, cu tot secretul medical păstrat bine, cum se cuvine :



Cine mai e curios în lumea aceasta, poate citi foaia mea, în folosul tuturor celor care pricep sănătatea ca pe un întreg!

Gonirea Harului : Consensul Căderii

Din avantajele sistemului constituţional

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2009 All Rights Reserved. Copyright Requests Here Please !

Când consensul nostru politic, social (dar mai ales economic) trece prin abandonul individual al libertăţii, ne semnăm singuri pactul cu necuratul, sau direct, căderea. Când gonim harul, oare de ce mai cercetăm ştirile, şi aşa fabricate în manufacturile virtualizării noastre prin "globalizare"? Când nu căutăm Duh în lume, mai este aceasta, oare, o lume?

Negative. Nope. Nil. Nada. Niet ! Când gonim harul, suntem goi printre ciulini. Harul singur ne îmbrăca, pe vremea când ne sfiam de goliciune. Iar acum, când mărăcinii, scaieţii şi urzicile lumii puiesc din voia noastră, tocmai acum ne aflăm în treabă zvârlind cămeşile noastre frumoase, înflorite, ca armuri dulci ale cuviinţei, într-o orgie, sau mai degrabă urgie de uitare.



Aici mai sus am pus patru minute de documentar despre CFR-ul american, care este drumul de fier al resbelului, neruşinarea conceptului de contra-putere, groapa comună a presei libere, şi cleştele de plumb cu care suntem traşi de nas spre prăpastie, cu neamurile noastre, dar mai ales cu visele noastre cu tot. Dragii mei, fără har nu e lume! Mântuirea nu poate fi fără purtarea crucii în această lume, fără căutarea Duhului, fără iubirea aproapelui!

O pogorâre la iad

Carte gravă, minunat gândită!


by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2007 danwaniek.org

Vindecarea cere milă. Nu concurs de tăietori de lemne cu joagărul comunal. Discernământul smereniei, oare ce-are de-a face cu "mai mult, mai repede, mai bine, mai ieftin" ? După ce este singurul care n-a uitat nici în scris de sufletele din "cazul" Tanacu, părintele ierodiacon Savatie Baştovoi scrie încă o carte minunată. Citirea ei m-a lăsat "mască". Mi s-a făcut ruşine de zelul cu care mă numesc singur creştin, dar nu voiesc să ştiu - tocmai eu, păcătosul - de bietul aproapele meu de aici din noroi. Aproapele meu are nevoie în căderea lui dezastruoasă pentru societate, de măcar un pic de omenie pentru el. Mi s-a făcut ruşine citind, pentru că am văzut cum mirosul buburos al căderii este amestecat de-a dreptul cu dezinteresul meu vinovat pentru oricine e în drum spre noroi. Noi n-avem păcate mari sau mici, avem doar păcate de care plângem, ca să ni le spălăm, ori păcate de care nu vrem să ne spălăm. În toate cazurile Mântuitorul nu vrea moartea păcătosului. Există nădejde în cazurile cele mai disperate iar Părinţii n-au încetat nici o clipă să ne facă să gustăm minunea vie a iertării.

Ierodiacon Savatie Baştovoi, O pogorâre la iad - Despre perversiuni şi păcate în general. Apare cu binecuvântarea Prea Sfinţitului DORIMEDONT, episcop de Edineţ şi Briceni, Coperta : Păstorul cel bun (Catacombele lui Domiţian), ISBN 973-8215-74-9, Editura Marineasa, Timişoara, 2002, 108 pagini, BOBE-5279-REFS-0001. ( Cuprins : Două scrisori în apărarea homosexualilor, Despre pornografie, poluţii şi monahism, Despre inocenţa pierdută a sărutului, Ruşinea de dinaintea spovedaniei, De ce căderile sunt, uneori, şi bune ) : O carte gravă, scurtă, minunat gândită, perfect scrisă, întru totul unică în cultura noastră ortodoxă.

Nu putem lăsa nici cel mai mic loc, măcar de coadă, păcatului. Dar căderea aproapelui este căderea mea. Crezându-se un intrus sau fiind deznădăjduit, "bubosul" de aproape - întocmai ca mine păcătosul, şi mai urdurosul de bârnele putrede din ochii mei - suferă întocmai ca mine. Oricât s-ar crede el de unic, este doar omenesc în cădere. Iar eu iar l-am confundat, în zelul meu cel prost, pe păcătosul cel bubos cu păcatul cel urât mirositor. Am uitat că în noroi mai sunt, oricât de jos vor să intre, chiar jalnicii mei fraţi. Mâine pot fi eu în cădere dacă nu fac azi nimic!

Cred de asemeni că societatea le dă azi tot mai mult homosexualilor, le dă drepturi de minoritate, acum chiar dictate tuturor. Folosindu-se de ei, asta mai ales după ce le-a dat ghionturi, stigmate apoi i-a pus la izolare în ghetto-uri, societatea "civilă" îi pune în primele rânduri. Când scopurile de stricare a brumei de societate astfel "civilizată" care ne mai rămâne într-un neam ortodox, vor fi atinse, sunt sigur de altfel că manipulatorii guvernului mondial iar vor arunca primii cu pietrele în homosexuali. În toate cazurile uitarea omeniei e generală. Am decăzut de la nume la număr.

Părintele Savatie argumentează strălucit cazul homosexualilor ca oameni. El, care L-a văzut pe Hristos, nu aruncă pietre. El constată doar, cu vederea inimii, cu vederea cea adevărată, discriminantă doar prin smerenie, că ne mai trebuie smerenie. El arată hidra multiformă a păcatului, cu întinderile ei mereu mai perfide, cu multe capete pe care le vezi tăiate dintr-un loc doar ca să crească în altul... Mereu alte capete buburoase, ca orice crengi putrede, mustind în răul mucegaiului până ce la urmă, cu mintea noastră, ne amintim în fine de rădăcină.

Părintele Arsenie Papacioc zicea chiar, în întâmpinarea hulei prea maniheistă a unuia sau altuia dintre cei care i se plângea, căutând un pic de zidire, "păi, măi copii, oare ce ne-am face fără necurat ?". Marele duhovnic român - un sfânt ca Arsenie Boca, ne avertiza că "Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri." Iar părintele Iustin afla în chiar căderea noastră, când uităm de neamul ortodox, iconomia aceasta :

"Stiţi ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decat un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufletească. Cu cât un popor este mai încercat, cu cât un popor este mai împilat, mai strâns şi ţinut in stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi mai inţelept şi mai destoinic in a invinge iadul. "

Părinţii, prin îmbunătăţirea vieţii lor, doar au strivit păcatul în orice formă ispitea, ca pe orice aspidă. Nimeni dintre cei care au scris, spre slava Domnului, şi cu toată ura pe care o aveau pentru păcat - cu care se luptă mereu chiar pentru noi - ei bine, chiar nimeni nu a ridicat piatra ca să cu dea cu ea în păcătos. De ce între timp să fiu eu acela care ar face acest gest tragic ? Dacă părintele Savatie nu se simte înjosit zicând "Eu însă mă socotesc suficient de întinat pentru a nu suferi nici o pierdere de pe urma contactului cu aceşti oameni, mai ales oameni" ca să se coboare să ajute orice suflete chinuite, atunci ce să zic eu, unul din numărul celor care ne "dăm mari", ori facem pe vindecătorii ? Gemând de locul în care a ajuns lumea, dar uitând că facem lumea chiar aşa cum este când nu ne mai atingem de ea, oare ce mai putem vindeca ?